Nu sunt nebuna. Cel putin nu cred. Am niste probleme de socializare, dar cine nu ar in zilele noastre. Fiintele umane sunt al naibii de complicate.
Peste cateva saptamani implinesc 25 de ani. Am terminat o facultate. Fac un master. Am o slujba decenta sa zicem. La ziua mea vreau sa invit peste 20 de oameni dar nu am nici o gasca. Nu vreau sa ma pup singura in cur dar I'm pretty fucking funny cand vreau sa fiu. Sa va zic un banc? Oricum, ideea e ca nu sunt vreo pustnica, nu ma am bine cu Iisus Hristos, nu port vreo centura de castitate cu lacat si nici nu m-am nascut cu vaginul cusut.
Dar o sa fac 25 de ani si in continuare... sunt virgina.
De cele mai multe ori nu o consider o problema. Nici macar un factor de diferentiere intre mine si restul lumii. Dar totusi e acolo. Himenul ala netrebnic care sta incuiat si stabileste o eticheta negativa. Nu esti inca femeie. Da ai terminat o facultate si ai parcurs multi pasi in drumul spre maturitate...
Dar nu esti inca acolo.
Exista un film London. Si exista in filmul acela un monolog al unui barbat impotent. Si barbatul acela zice la un moment dat: "If you can't hack it in the game of love and sex, than you are shit my friend"
Uneori ma simt de parca toata lumea a primit o invitatie la o petrecere iar eu am ramas acasa sa ma uit la Star Trek. Iar in pauza dintre episoade... o sa scriu la blogul asta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Astept, in continuare, "povestile" tale...
RăspundețiȘtergereAnd chill, petrecerea nu e asa faina precum pare. Ce-i drept, este efervescenta la inceput, dar apele se linistesc rapid. Sunt alte lucruri mult mai importante, ce pot fi numite umane. Precum imaginatia, inteligenta, umorul, ce bat virginitatea.