marți, 28 decembrie 2010

Istoric sexual (1)

Primul sarut a avut loc candva pe la 20 de ani. Trista situatie, nici nu mai stiu cum il chema. Ceva cu sh parca. Stefan, Serban... daca esti pe undeva prin lume. Imi pare rau ca am sarit pe tine in parc, in noaptea aia, cand erau -5 grade afara sau vreo alta temperatura foarte nepotrivita pentru smoochy smoochy time. Dar tre sa intelegi ca la 20 de ani, eram destul de speriata ca nici macar nu sarutasem vreun baiat pana atunci. Si ai fost foarte intelegator pana la urma. Desi iti clantaneau dintii.

Pana acum am avut vreo doua relatii de "lunga durata" sa le zicem. Pentru mine lunga durata inseamna 3 luni. Dupa acele trei luni de filme si pupat inocent, vine momentul sa ramai fara haine. Cam asta e ritmul nu? Timpul trece, hainele devin optionale. Si in ambele situatii am ajuns la momentul cand toate hainele sunt date jos pentru "experimentare". Boldly going where no man has gone before...

Prima oara a fost o experienta jenanta, intr-o camera de camin foarte friguroasa, cu o mana indesata in chiloti. A trebuit sa mimez un orgasm ca sa-l fac sa se opreasca din zbuciumarea "butonului placerii". Nu este oarecum ironic ca am invatat sa mimez orgasme inainte sa fac treaba propriu-zisa?

Relatia s-a incheiat la doua saptamani dupa acea zi rece si... foarte uscata.

A doua oara, la a doua relatie care statea sa evolueze, mi-am invatat lectia.
"Vrei sa experimentam?" ma intreaba el, si el neinitiat ca si mine.
"Uh... nu stiu. Adica, sa nu ti se para scarbos sau ceva."
"Nu, nu... stai linistita"
"Da, dar... nu sunt epilata acolo jos stii."
"Nu-mi pasa!"
"Bine, dar du-te si ia-mi o bere mai intai."
"Poftim..."
"Bere. Mi-am invatat lectia. Trebuie sa fiu beata pentru chestii de genul asta."

luni, 27 decembrie 2010

Povestea pana acum

Nu sunt nebuna. Cel putin nu cred. Am niste probleme de socializare, dar cine nu ar in zilele noastre. Fiintele umane sunt al naibii de complicate.

Peste cateva saptamani implinesc 25 de ani. Am terminat o facultate. Fac un master. Am o slujba decenta sa zicem. La ziua mea vreau sa invit peste 20 de oameni dar nu am nici o gasca. Nu vreau sa ma pup singura in cur dar I'm pretty fucking funny cand vreau sa fiu. Sa va zic un banc? Oricum, ideea e ca nu sunt vreo pustnica, nu ma am bine cu Iisus Hristos, nu port vreo centura de castitate cu lacat si nici nu m-am nascut cu vaginul cusut.

Dar o sa fac 25 de ani si in continuare... sunt virgina.

De cele mai multe ori nu o consider o problema. Nici macar un factor de diferentiere intre mine si restul lumii. Dar totusi e acolo. Himenul ala netrebnic care sta incuiat si stabileste o eticheta negativa. Nu esti inca femeie. Da ai terminat o facultate si ai parcurs multi pasi in drumul spre maturitate...

Dar nu esti inca acolo.

Exista un film London. Si exista in filmul acela un monolog al unui barbat impotent. Si barbatul acela zice la un moment dat: "If you can't hack it in the game of love and sex, than you are shit my friend"

Uneori ma simt de parca toata lumea a primit o invitatie la o petrecere iar eu am ramas acasa sa ma uit la Star Trek. Iar in pauza dintre episoade... o sa scriu la blogul asta.