Saturday night fever

De la sine inteles ca prefer sa nu dezvalui chiar oricui adevarul despre lipsa mea de experienta. Nu mint de-a dreptul, dar faptul ca 90% din glumele mele sunt glume deocheate (restul de 10% sunt fart jokes) este de ajuns pentru majoritatea oamenilor sa nu le dea de banuit. Insa majoritatea prietenilor-prieteni, cei care ma cunosc de cativa ani, cei cu care ai conversatii sincere la o tigara si un shot de vodca... Pai nu prea au cum sa NU stie.

Insa exista o exceptie. Exista o persoana care m-a citit mai usor decat ai citi o lista de ingrediente pe o punga de pufuleti. Se facea ca eram la dansul acasa intr-o sambata seara. Eu cu persoana asta cred ca am avut... doua conversatii mai extinse? Si la un moment dat nu mai stiu despre ce vorbeam dar o expresie de revelatie pura s-a prelins peste chipul sau si cu ochii sclipind m-a intrebat in gura mare, fata de alti oameni pe care chiar nu ii cunosteam: "Wait... are you a virgin!?"

Repetarea in mod obsesiv a propozitiei: "None of your business!" nu a facut nimic pentru apararea mea. Elefantul roz s-a teleportat in camera in toata splendoarea sa. Futu-i trompa ma-sii. Jenant? Da, destul de. Adica inteleg ca nu e ceva de care sa iti fie rusine. Da, da. Sunt o fiinta umana minunata si singur ajung in rai daca vine sfarsitul lumii maine. Whatever. Dar tot este ceva despre care NU as vrea sa stie. Sau daca este sa se stie, atunci eu vreau sa fiu persoana care alege cine afla sau nu.

Sa tipi in gura mare. Not cool. So not cool.

Ce a urmat a fost o sambata noapte in care ultima virgina a fost singurul subiect. Nu s-a ajuns la nici o concluzie in urma discutiei. Si nici nu am avut parte de descoperiri revelatoare. Persoana cu gura spurcata mi-a spus ca am nevoie de o curva masculina cu inima de aur. A folosit termeni mult mai politicosi pentru a explica titlul dubios dar din cate am inteles eu era vorba ori de cineva care se pricepe si vrea sa o faca din mila ori cineva care se pricepe si fute orice are un puls. Cum sa nu fiu flatata!?  

In mod previzibil baietii m-au sfatuit sa sar pe primul baiat care se arata interesat and just do it. :) Fetele i-au certat ca sunt porci insensibili. Si m-au asigurat ca nu am de ce sa-mi fie frica.

Dar ele nu stiau ca daca nu imi era frica pana in seara aia, o noua teama s-a cuibarit in sufletelul meu. Teama ca sunt chiar asa de usor de citit. Imi place sa fiu in centrul atentiei. Just not for this.

Ch-ch-changes...

Oare ce interpretari naste simplul fapt ca am facut un blog despre aceasta “trasatura” a mea. Ca sunt disperata? Ca am nevoie de atentie? Ca sunt o ciudata… obsedata… sociopata… crizata… 

Adevarul este ca nu sunt “ultima virgina” pentru ca am in cercul de cunostinte cel putin doua fete care si ele la varsta noastra inaintata… tot n-au facut marele pas spre womanhood. Dar diferenta principala dintre mine si ele este ca in general, I love sex. Imi place sa vorbesc despre el. Imi place sa ma gandesc la el. La naiba, o sa marturisesc ca-mi place sa ma uit la filme porno. In limita bunului simt, ca nu ma uit la toate porcariile peste care dau. Si daca-ti plac desenele hentai, e ceva in neregula cu tine. Sunt desene animate pentru numele lui Dumnezeu. Cum sa te excite asa ceva!?

Dar divaghez…

…

Mai ales tentacle porn. That shit is fucked up.

La naiba, Matilda, concentreaza-te!

Deci cum spuneam… Faptul ca sunt ce sunt sau ca n-am facut ce am facut, nu este asa o problema majora pentru mine. Zi de zi imi vad de treaba mea si de treburile mele. Citesc in metrou, ma duc la toaleta sa fac treaba mare, ma uit la un episod doua dintr-un serial preferat. Dar nu am un singur gand in cap tot timpul de factura: “OMGZ! I CAN’T HAZ SEXY TIME!”

Nu. Dar cum am inceput an nou e o perioada propice pentru introspectie. De ce? De ce am ajuns in punctul asta dupa ce toata viata am demonstrat un interes destul de sanatos pentru tot ce inseamna sex. Adolescenta fiind am inceput sa ma masturbez. Si inca practic obiceiul sanatos ca deh, cu penetrare sau fara, femeia tot are nevoi. Dar introspectia lasa loc intrebarii, what’s wrong with me?

Daca faptul ca am facut un blog poate naste interpretari de genul: “fata asta e o ciudata”, atunci e bine ca d-asta l-am si facut. Sa vad cat de ciudata sunt de fapt. Si ce este in neregula cu mine. Daca intr-adevar este ceva in neregula.

Motivul secundar? Daca mai sunt alte fete care inainteaza in varsta fara sa afle marele secret al placerilor carnale (care implica si alti oameni), atunci poate soarta le va ghida pasii virtuali spre acest sanctuar blogosferic. Fetelor, nu sunteti singure.

Intr-un ultim rand, vreau sa am o cronica a modului in care vad lumea in momentul acesta, pre-deflorare, pentru ca peste ani si ani nimfomana care invariabil va evolua din mine sa priveasca inapoi si sa rada, “Ha, ce proasta eram”

Alternativ, daca ajung sa am 50 de ani, sa traiesc singura inconjurata de pisici si obiecte care vibreaza intr-un mod atragator, la fel cred ca voi reciti blogul si voi rade. “Ha, ce proasta eram. Pisi, hai la masa!”